Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Trecerea institutelor Academiei în subordinea universităţilor: o garanţie a creşterii performanţelor ştiinţifice?


11 iulie 2017

O spun din start: am mari dubii că o mișcare mecanică de transferare a institutelor de cercetare ale Academiei în subordinea universităților (fără a schimba esențial politica națională a cercetării) va crește calitatea cercetării din Republica Moldova. Unii văd în aceasta soluția salvatoare, iar unicul argument a lor este … că așa e în țările dezvoltate. Datele oficiale ale Uniunii Europene (EUROSTAT) nu confirmă însă faptul că știința s-ar face doar în universități. Astfel, în total pe UE (28 țări), universităților li se repartizează 56,7% din toți banii guvernamentali alocați pentru cercetare-dezvoltare, organizațiilor guvernamentale – 29,8%, iar companiilor (antreprenoriat) – 12,6%.


Distribuirea finanțării guvernamentale pe organizații din diferite sectoare

În unele țări, ponderea alocată institutelor de cercetare guvernamentale (din afara universităților) din totalul finanțării guvernamentale pentru cercetare-dezvoltare este și mai mare: peste 50% – Japonia, Croația, China, România, Bulgaria; între 40 și 50% – SUA, Germania, Grecia, Polonia, Coreea de sud. Este interesant de văzut ponderea finanțării institutelor guvernamentale în foste țări socialiste de dimensiuni comparabile cu ale R.Moldova: Muntenegru – 39%, Slovenia – 38%, Letonia – 37%, Slovacia – 34%, Lituania – 25%, Estonia – 15%.

Pe de altă parte, cel mai tare este concentrată cercetarea în universități (judecând după ponderea alocărilor guvernamentale) în special în țările nordice: Danemarca – 90%, Estonia și Suedia – câte 73%, Lituania și Islanda – câte 72%, Finlanda – 66% etc.

Nici situația internă nu ar oferi argumente forte pentru transferul institutelor la universități. Nu cred că universitățile noastre reprezintă modele de succes de funcționare ale unor organizații științifice, iar cercetarea științifică este stimulată suficient (majoritatea evaluărilor externe indicând că se pune accent pe predare în detrimentul cercetării, profesorii fiind încărcați cu ore). Este suficient să ne căutăm în principalele rating-uri internaționale ale universităților, în care componenta științifică este un criteriu important pentru clasificare. Dintre universitățile de la noi doar Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea Tehnică a Moldovei au un număr mai important de publicații în principalele baze de date (Web of Science și Scopus).

Trecerea institutelor de cercetare în subordinea universităților ar consolida funcția de instruire a științei, importantă mai ales în condiţiile în care nu ne putem permite să dezvoltăm cercetări ştiinţifice profunde în majoritatea domeniilor. Într-adevăr, este necesar ca, cel puţin, să putem înţelege ceea ce se întâmplă în ştiinţa mondială, să urmărim dezvoltarea acesteia şi să participăm în cercetări în limita posibilităţilor, iar acest lucru poate fi realizat prin intermediul procesului de învăţământ, transmiţând noilor generaţii capacitatea de înţelegere a problemelor, metodelor, tehnologiilor ştiinţifice moderne. Dar și acest efect benefic poate fi obținut dacă în universități rolul cercetării va spori. Dacă însă diferite domenii ale științei vor fi finanțate, spre exemplu, în funcție de numărul studenților la specialitățile respective (și există experiență de acordare a sporurilor la universități în funcție de aceasta), atunci o asemenea eventuală fuziune ar putea duce cu timpul la dispariția cercetărilor competitive în domeniul cel mai performant (după numărul de articole și citări recunoscute internațional) – fizica.

Aș putea aduce și alte argumente, dar și așa mi se pare clar că dilema unde trebuie să se facă cercetarea este una falsă: poate fi cercetare performantă și în universități și în institute de cercetare de stat. Ar trebui să ne concentrăm pe căutarea răspunsurilor la întrebările cu adevărat importante: cum să evaluăm corect cercetarea? cum să fnanțăm adecvat cercetarea? cum să creștem impactul cercetării? Dar pentru aceasta ar trebui să înțeleagă ce e știința și cu ce se mănâncă și cei care iau decizii, că altfel vom continua să-l auzim pe secretarul Comisiei paralamentare pentru știință că el nu știe pe ce se cheltuie banii alocați din buget pentru știință în Republica Moldova (de parcă în virtutea funcției nu ar trebui să se documenteze) sau că știința de la noi este cea mai vinovată că el cumpără de la piață roșii din Turcia (de parcă el în calitate de parlamentar nu ar trebui să contribuie la dezvoltarea unor mecanisme economice care să stimuleze producătorul autohton, inclusiv în implementarea unor soiuri create de cercetători).

Gheorghe Cuciureanu, şef direcţie Politici şi monitorizare doctorat