Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

La o aniversare: Neutronii şi pozitroni descifrează tainele materiei, iar protonii luptă voiniceşte cu celulele de cancer


3 februarie 2016

Institutul Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, cu statut de centru ştiinţific de excelență internaţional, a fost fondat în 1956 de 18 state-membre, printre care și Republica Moldova, și 5 membri asociați. În această perioadă de şase decenii el a stabilit relații de cooperare științifico-tehnică cu 700 de centre de cercetare și universități din 64 de state ale lumii. Institutul dispune de o bază experimentală și echipament științific de unicat, de care pot beneficia în egală măsură țările-membre. Are un buget anual de circa 200 mln dolari, ceea ce echivalează cu 10 bugete pentru întreaga sferă de cercetare-dezvoltare din Republica Moldova. În institut sunt antrenați peste 5000 de cercetători, ca număr ei valorează cu potențialul a trei Academii de Științe ca a noastră. Aici savanții moldoveni realizează diverse studii, efectuează experimente și cercetări teoretice, tinerii pregătesc teze de doctorat. Pe continentul european există doar 2 centre de excelenţă de cercetări nucleare – cel de la Dubna și CERN, amplasat lângă Geneva.

– Mult stimate dle academician Valeriu Canţer, la finele săptămânii trecute aţi participat în calitate de preşedinte la lucrările sesiunii de iarnă a Comitetului Internaţional de Expertiză în domeniul Fizicii Stării Condensate al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN) din Dubna, regiunea Moscova. Ce subiecte de actualitate ale ştiinţei a abordat Comitetul pe care îl conduceţi?
– Mai întâi, daţi să clarificăm şi pentru cititorii noștri ce au cercetările nucleare cu fizica materiei condensate. Încă în anii `60, acad. rus Ilia Frank, laureat al Premiului Nobel, a lansat iniţiativa de a dezvolta metodele şi tehnica corespunzătoare de caracterizare a materiei prin difractometrie şi spectrometrie cu fascicule de neutroni, generate de un reactor nuclear. În principiu, este o analiză similară metodelor de caracterizare cu raze X, care permite de a elucida alte faţete ale lumii materialelor, cum ar fi structura magnetică, starea tensionată a materialelor etc. În ultimii ani, complexul unicat de la Dubna cu cele 14 instalaţii specializate a fost modernizat şi în prezent figurează printre cele mai moderne în lume. El este utilizat de toate ţările-membre prin sistemul de miniproiecte pentru cercetarea şi caracterizarea celor mai diverse materiale şi produse – de la nanostructuri de diferite tipuri până la roci minerale şi conţinuturi ale acumulatoarelor de litiu.

Astfel, investigaţiile prin difractometrie neutronică constituie primul domeniu, axat la fizica materiei condensate, şi se dezvoltă în una din cele mai mari subdiviziuni a Institutului Unificat de Cercetări Nucleare – Laboratorul de fizică neutronică cu un efectiv de peste 700 de persoane, cam 4-5 institute academice de ale noastre. Ulterior, problemele fizicii materiei condensate au devenit domenii de studiu şi pentru alte subdiviziuni. Astfel, în Laboratorul problemelor nucleare, cu un număr la fel de 700 de colaboratori, se dezvoltă de mai multe decenii cercetările axate pe utilizarea fluxurilor de ioni în caracterizarea şi configurarea materialelor. Astăzi, au devenit cunoscute în lume cercetările de formare a aşa numitelor membrane-trak pe bază de polimeri, care se utilizează, bunăoară, în filtrele pentru dializa sângelui. Tehnologia elaborată aici a permis deschiderea unei fabrici specializate în producerea filtrelor cu diferită destinație, inclusiv în medicină. O altă metodă, spectrometria prin anihilarea de pozitroni, bazată pe tehnologiile nucleare de caracterizare şi studiu a materialelor, este asimilată în Laboratorul de energii înalte, în care muncesc peste 500 oameni. În sfârşit, alt domeniu ce se dezvoltă cu succes este studiul materiei vii în Laboratorul de radiobiologie și astrobiologie cu un personal de peste 150 de persoane. Problematica acestor subdiviziuni, precum și unele aspecte ale cercetărilor din laboratoarele de fizică teoretică și tehnologii informaționale este în vizorul Comitetului Internaţional de Expertiză în domeniul Fizicii Stării Condensate, pe care am onoarea să-l conduc deja al şaptelea an.

Primul subiect de anvergură abordat în cadrul primei şedinţe ordinare din acest an a vizat Planul strategic de 7 ani (2017-2023) ce urmează a fi aprobat la finele anului curent. Discuţiile la temă au demarat încă la sesiunea din vară a Comitetului nostru privind structura şi cadrul conceptual, precum şi primele propuneri venite din partea tuturor subdiviziunilor antrenate în cercetările materiei condensate prin metodele şi instrumentarul fizicii nucleare. Selectarea priorităţilor în cercetarea fundamentală s-a făcut prin prisma corelării cu tendinţele din ştiinţa mondială şi utilizării plenare a poziţiilor de lider ale Institutului de la Dubna, iar în partea aplicativă – prin filtrele necesităţilor societale. Aş menţiona două exemple legate de sănătatea omului. De mai mulţi ani aici se dezvoltă tehnologia de radioterapie a cancerului cu protoni. În cadrul planului, s-a insistat ca în decursul următoarei perioade această metodă eficientă în tratarea cancerului să-și găsească drumul în clinicile din spitale. Al doilea exemplu ţine de radiobiologia cosmică, de analiza radiaţiilor asupra astronauţilor. Este binevenită şi propunerea de a organiza astfel de investigaţii şi asupra bolnavilor de cancer, care sunt iradiați.

Aş mai menţiona solicitarea noastră de a disemina proiectul planului de 7 ani pentru analize în comunităţile ştiinţifice ale ţărilor-membre şi de a contura aspectele de program pe linia multiplelor colaborări internaţionale pe care le are Centrul de la Dubna.

La final, Comitetul Internaţional de Expertiză în domeniul Fizicii Stării Condensate a organizat conferinţa de postere a tinerilor cercetători. Pe de o parte, se analizează cum generaţia tânără este antrenată în cercetări, selectându-se trei dintre cele mai valoroase lucrări, pe de altă parte, avem o posibilitate de a comunica pe viu cu tinerele talente. A fost o iniţiativă a mea de a lansa aceste mini conferinţe şi sunt fericit că ele dau roade. De altfel, ideea respectivă a fost preluată şi de celelalte două Comitete Internaţionale de pe ariile fizicii nucleare şi a fizicii particulelor de la Dubna, extinzându-se dialogul cu cei tineri.

– În primăvara anului curent, pe 26 martie, Institutul Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, va marca 60 de ani de la fondare. Zeci de cercetători din R. Moldova au atins performanţe în activitatea ştiinţifică graţie intersectării cu acest centru de excelenţă internaţional: unii au activat aici pe parcursul mai multor ani, alţii au făcut teze de doctorat, ai treilea au participat la training-uri în diferite domenii ale ştiinţei. Ce ne-aţi putea spune astăzi despre relaţiile de cooperare dintre Chişinău şi Dubna?
– Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna a fost iniţiat ca o replică a ex-URSS la crearea în Europa a CERN-ului, amplasat lângă Geneva. State-fondatoare au devenit fostele republici sovietice, pe de o parte, şi fostele ţări socialiste, pe de altă parte, printre care şi România. Prin antrenarea ultimelor, i s-a dat statut de Centru Internaţional. O constelaţie întreagă de savanţi eminenţi din diferite state şi-au adus contribuţia la formatarea profilurilor de cercetare: academicienii ruși D. Blokhintsev, N. Bogoliubov, B. Pontekorvo, V. Veksler, acad. polonez L. Infeld, acad. ungur L. Janossy, acad. chinez Wang Ganchang, academicienii români Horia Hulubei și Şerban Ţiţeica etc. Toţi au fondat şcoli ştiinţifice în cadrul IUCN sau în ţările lor de origine, recunoscute pe plan mondial. Aduc un singur exemplu: fizicianul român Horia Hulubei a fondat renumitul Institut de Fizică Atomică din România şi o şcoală ştiinţifică valoroasă în cadrul lui.

După destrămarea URSS, IUCN şi-a schimbat arhitectura organizaţională şi factura de derulare a activităţilor, devenind cu adevărat un Centru Internaţional deschis pentru colaborare și un mare oraş al fizicienilor din lume. Acest lucru s-a reflectat chiar şi în relaţiile cu CERN-ul, dacă până atunci IUCN era oarecum într-o confruntare cu el, apoi din anii `90 aceste două centre unicat din lume se află într-o cooperare strânsă. Pe parcursul a şase decenii de activitate, IUCN a devenit o platformă impunătoare a cercetării avansate de pe Terra, concentrând nişte capacităţi de investigaţie de proporţii şi un potenţial uman de cea mai înaltă calificare.

Procesul de antrenare a fizicienilor din R. Moldova în cercetările de la IUCN au fost iniţiate în anii `60 de reputatul om de știință, acad. Vsevolod Moscalenco, care cu certitudine poate fi înscris în lista generaţiei de aur a Centrului de la Dubna. În această perioadă prin forgeria de cercetare de la Dubna se formează prima pleiadă de fizicieni în domeniul nuclear: C. Gudima, M. Baznat, G. Dohotaru şi alţii, care aveau să dezvolte ulterior cercetări similare la Chişinău. Odată cu extinderea cercetărilor de la IUCN în fizica materiei condensate – direcţie dominantă a cercetărilor fizice și chimice de la noi – avea să se amplifice participarea noastră în activităţile de la Dubna. Prin metode de difracţie neutronică se investighează diferite tipuri de nanostructuri şi nanomateriale, se analizează proprietăţile materialelor în condiţii de diferite iradieri nucleare, se fac cercetări originale în domeniul radiobiologiei, în particular, sub aspectul mutaţiilor genetice. În prezent, în jur de 15 cercetători din RM se află pe platforma de la Dubna.

Un aspect important al activităţilor de la IUCN sunt legate de procesul educaţional prin Centrul universitar de acolo. Anual, după cum aţi menţionat, mai mulţi tineri – doctoranzi, masteranzi participă la diferite şcoli, training-uri. Cu concursul colegilor de acolo se organizează acţiuni de instruire şi la noi, în republică. De exemplu, în 2015, în cadrul Conferinţei Internaționale: Telecomunicaţii, Electronică şi Informatică de la UTM, au fost organizate două masterclass-uri pentru studenţi.

– În prag de jubileu, vom menţiona zecile de descoperiri ştiinţifice ale Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna. Chiar la finele lui decembrie 2015 pe site-urile ştiinţifice din lume a apărut ştirea senzaţională privind completarea concomitentă a Tabelului lui Mendeleev cu patru elemente chimice noi.
– Este adevărat și foarte frumos, o sărbătoare veritabilă a oamenilor de știință. Aș aminti că de la începuturi institutul şi-a canalizat activitatea de a explora materia nucleară, utilizând instrumentarul diferitor tipuri de acceleratoare cu energii în creştere exponențială. Astfel, în anii `60-`80 ai sec. XX au fost descoperite o gamă întreagă de particule elementare – pioni, hyperoni etc., care au permis prin efort conjugat cu alte centre din lume de a stabili structura şi legităţile materiei în profunzime. Dintre cele mai ponderabile descoperiri din acea perioadă putem menționa: în 1960 – antisigma-minus hyperon; 1966 – elementul 102 (nobelium);1972 – regenerarea postradiativă a celulelor; 1973 – regulile de contorizare ale quarkurilor; 1975 – fenomenul de confinement al neutronilor lenţi (phenomenon of slow neutron confinement); 1988 – regularitățile de formare prin rezonanță a moleculelor mioni în deuterium.

Odată cu darea în exploatarea a unor acceleratoare mult mai avansate în SUA și CERN, activitatea IUCN pe direcția dată s-a axat în ultimii 20-25 ani pe sinteza artificială a noi elemente chimice pe așa numita „insulă a stabilității” – concept lansat de acad. Gh. Flerov și transpus în viață de discipolul lui Iu. Oganesian. Pe aria dată, de mai bine de 10 ani este în derulare un proiect nou de anvergură – NICA (Nuclotron-based Ion Collider fAсility). Noul collider-accelerator va fi pus în funcțiune peste 2-3 ani şi va permite de a crea şi studia un nou tip de materie nucleară – plasma din quarkuri și guoni.

– N-ar fi corect să nu vorbim astăzi şi despre situaţia ştiinţei din Republica Moldova. Există o politică a ştiinţei în ţara noastră şi cum se realizează ea?
– Aş începe răspunsul la această întrebare cu unele date statistice, pe care le-am mai folosit. De Ziua Internaţională a Știinţei, pe 10 noiembrie 2015, a fost lansat studiul „UNESCO Science Report: towards 2030”. Publicat o dată la 5 ani, Raportul UNESCO privind ştiinţa analizează tendinţele emergente în domeniul ştiinţei, tehnologiei şi politicii în materie de inovare şi guvernanţă. Una din principalele concluzii ale raportului: majoritatea ţărilor au conştientizat că cercetarea şi inovarea sunt cel mai important factor de creştere economică şi durabilitate. În pofida crizei economice, cheltuielile globale în cercetare-dezvoltare au crescut cu 23 % între 2007 şi 2013, de la 1,132 miliarde până la 1,478 dolari SUA, ceea ce constituie peste 1% din PIB-ul global. Această sporire a finanţării este mai mare decât creşterea PIB-ului global pe aceiaşi perioadă – 20%.Alta este tendinţa descrisă în Raport, în cazul Republicii Moldova, cu o reducere a cheltuielilor în domeniu de circa 10%, cota finanţării cercetării şi inovării din ţară în bugetul global al ştiinţei constituind doar 0,0001%. Investiţia în știință pe Terra se manifestă, de asemenea, printr-o creştere a numărului de cercetători cu 20% faţă de anul 2007, constituind 7,8 milioane (2013).Pentru Republica Moldova din nou este caracteristică o tendinţă inversă, numărul cercetătorilor s-au redus în perioada analizată cu 1,2%. Avansarea în cercetare în lume a rezultat printr-o explozie a numărului de publicaţii ştiinţifice: numărul lor a crescut cu 23% faţă de 2008, ajungând la 1,27 milioane în 2014. În pofida reducerii resurselor investite la noi, în ţară, a crescut numărul publicaţiilor ştiinţifice, fie şi cu ritmuri mai mici – 8,8% şi constituie în prezent în jur de 0.002% publicaţii din numărul global.

Referitor la politicile ştiinţei, să răspundem succint la întrebarea: cum identificăm, la nivel conceptual, direcţionarea dezvoltării unei ţări în albia inovaţională şi promovarea unor politici coerente în cercetare-dezvoltare? În opinia mea, modalităţile respective înglobează: perspectiva priorităţilor şi iniţiativelor Strategiilor şi Programelor de dezvoltare; viziunea clară a rolului ştiinţei, inovării şi educaţiei în dezvoltarea societăţii; modalităţi coerente de conlucrare a Ştiinţei cu Politica; cadrul legal coerent; perspectiva clară a dezvoltării cercetării şi educaţiei; implantarea consecventă a cadrului inovaţional în economie. De exemplu, obiectivele majore ale Strategiei Europa-2020 sunt axate pe creşterea calităţii educaţiei, sporirea capacităţii de cercetare, asimilarea tehnologiilor verzi, creşterea bunăstării populaţiei.

În elaborarea concepţiilor, platformelor de dezvoltare, factorul politic european se bazează pe analiza ştiinţifică, pornind de la postulatele: ştiinţa asigură platforma concepţională în promovarea politicilor de calitate; capacitatea de dezvoltare a societăţii rezidă în implicarea plenară a ştiinţei în asigurarea suportului necesar. Deocamdată, în ţara noastră capacităţile oamenilor de ştiinţă sunt în mare parte neglijate, factorul antrenării ştiinţei în promovarea şi implementarea politicilor la diferite nivele este la o cotă foarte redusă. Periodic se iniţiază discuţii sterile că se toacă o groază de bani, că cercetarea de la noi este ineficientă şi multe alte inepţii. Dar a făcut cineva o analiză echidistantă comparativă cu alte domenii? Se întreabă oare cei ce se aruncă în cvasianalize ce s-ar întâmpla în sistemul de sănătate, educaţional, energetic etc., dacă n-am avea măcar acele fărâme de știință pe care le avem? Ne întrebăm, de asemenea, ar fi fost oare acea ascensiune în ultimii 10-15 ani a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor fără factorul ştiinţei?!

Astfel, concluzia generală care se desprinde din Raportul UNESCO pentru Republica Moldova, dar și din analiza stării lucrurilor în cercetare şi învățământul universitar, este că pentru a înlocui remitenţele, ca motor de creştere, şi a trece la economia bazată pe inovare, nu există o altă cale decât efectuarea unor reforme fundamentale şi o creştere substanţială a cercetării-dezvoltării și a reconfigurării cadrului educaţional. Ar trebui de creat un mediu favorabil investiţiilor private în ştiinţă şi educaţie, dar şi de fortificat cadrul politicilor ştiinţei şi inovării, precum şi ale educaţiei de calitate.

– Vă mulţumesc pentru interviu!
Tatiana ROTARU

În imagini: secvențe de la lucrările sesiunii Comitetului Internaţional de Expertiză în domeniul Fizicii Stării Condensate al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, condus de fizicianul moldovean, acad. Valeriu Canțer