Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

La o aniversare. Academia ca Cetate si Templu al Stiintei


10 iunie 2016

Academia de Științe a Moldovei, prin ceea ce se definește ea – instituție publică de interes național în sfera științei și inovării, coordonator plenipotențiar al activității de cercetare și inovare al țării, consultant științific al autorităților publice ale Republicii Moldova, are o istorie de 55 de ani, fiind creată în formula de astăzi la 2 august 1961, printr-o hotărâre specială a Guvernului RSSM. De fapt, istoria ei începe 15 ani mai înainte, în 1946, în primul an de după război și de foamete, când se sesizase tragismul momentului – republica nu va renaște din ruine, sărăcie și disperare, dacă, în paralel buna organizare a vieții și activității de muncă în oraşele şi satele ei, nu vor fi puse în aplicare cercetarea și educația, în special pregătirea specialiștilor de înaltă calificare în diferite domenii.

Astfel, concomitent cu deschiderea unor instituţii de învăţământ superior, este pusă şi temelia primelor instituţii de cercetate. La 12 iunie 1946, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri al RSSM, la Chişinău a fost creată Baza Moldovenească de Cercetări Ştiinţifice a Academiei de Ştiinţe a URSS. Această structură s-a condus de principiile de organizare a ştiinţei academice şi a fost concepută drept un centru de unificare şi coordonare a tuturor formelor de activitate ştiinţifică din republică. În componenţa bazei au fost create subdiviziuni, care concretizau principalele direcţii de cercetare din acea perioadă: Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură, secţiile de geologie, botanică, viticultură şi horticultură, pedologie, zoologie, energetică, economie şi geografie. În componenţa secţiilor, dotate cu staţiuni şi laboratoare, o bibliotecă ştiinţifică şi o editură, activau grupuri de cercetători, dirijaţi de un Consiliu Ştiinţific. Astfel, Baza a pus începuturile ştiinţei academice în noua republică sovietică, creată prin anexarea Basarabiei la URSS.

La 6 octombrie în 1949, respectiva Bază de Cercetări Ştiinţifice a fost reorganizată în Filiala Moldovenească a Academiei de Ştiinţe a URSS, în care s-au extins şi s-au aprofundat cercetările. Spre finele anului 1960, în această structură activau deja 9 institute: Institutul de Pomicultură, Viticultură şi Vinificaţie, Institutul de Botanică, Institutul de Pedologie, Institutul de Biologie, Institutul de Geologie şi Minerale Utile, Institutul de Chimie, Institutul de Istorie, Institutul de Limbă şi Literatură, Institutul de Cercetări Economice, subdiviziuni de cercetare mai mici, dar toate de importanţă deosebită pentru interesele ştiinţei şi ale societăţii. În martie 1961, a fost organizat Institutul de Fizică şi Matematică (peste trei ani s-a divizat în două institute de profil). Prin urmare, s-au conturat premise obiective şi condiţii reale de constituire, la 2 august 1961, a Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti. Dat fiind faptul că la 12 iunie 1946 Baza Moldovenească de Cercetări Ştiinţifice a pus începutul primei etape de organizare a AŞM, noi sărbătorim în această zi aniversarea a 70-a de la fondarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

De asemenea, prin hotărâre de Guvern, au fost desemnaţi din rândul oamenilor de ştiinţă membrii fondatori ai Academiei de Ştiinţe: 11 membri titulari (academicieni): Anton Ablov, Vladimir Andrunachievici, Vasile Cervinski, Procopie Dvornicov, Iachim Grosul, Boris Lazarenco, Gheorghe Lazurevski, Andrei Lupan, Iacob Prinţ, Alexei Spasski, Iosif Vartician și 13 membri corespondenți: Gheorghe Cealîi, Nicolae Corlăteanu, Ion Dicusar, Lazăr Dorohov, Nicolae Frolov, Mihail Iarosenko, Anatolie Kovarski, Iurie Lealikov, Constantin Moraru, Iurie Petrov, Macarie Radul, Eugeniu Russev şi Petru Ungureanu. Savanţii noştri autohtoni – Antonie Ablov, Vladimir Andrunachievici, Eugeniu Russev, Nicolae Corlăteanu – făcuseră şcoală serioasă în Universităţile Iaşi, Bucureşti şi Cernăuţi, aşa că în noua Academie de la Chişinău ei au devenit fondatori de şcoli ştiinţifice, alături de colegii lor invitaţi de autorităţi de pe alte meleaguri ale URSS.

Pe 6 dintre membrii fondatori ai AȘM, care mai erau în viaţă, am avut onoarea să-i cunosc la sfârşitul anilor `90, să discut cu ei, să public unele materiale în mass-media cu privire activitatea lor ştiinţifică, cele văzute şi trăite, dramatismul multor situaţii prin care le-a fost dat să treacă. În acest context, as aminti de dialogurile cu acad. Nicolae Corlăteanu, erudit filolog lingvist care mi-a fost şi profesor la Universitatea de Stat din Moldova, de altfel ca şi multor sute de specialişti din ţară, pregătiţi în a doua jumătate a secolului XX.

Istoria algebristului Vladimir Andrunachievici este cu totul deosebită: organizator şi director al Institutului de Matematică pe parcurs de 30 de ani, fondator al şcolii de algebră, dotat cu o intuiţie ştiinţifică de excepţie şi cu un simţ acut al noului. A fost adeptul unor inovaţii structurale ce actualizau atât direcţiile de cercetare, cât şi tematica acestora. A promovat matematica aplicativă şi a susţinut cu ardoare informatica. Dar aceasta s-a întâmplat în secolul trecut, când în noua direcţie de cercetare – informatica – nu se întrezăreau mari perspective! Poate de aceea şi astăzi Institutul de Matematică şi Informatică, călăuzit timp de trei decenii de acest remarcabil om de ştiinţă şi talentat manager, este unul din cele mai puternice în cadrul AȘM, iar în procesul de acreditare la CNAA acumulează, de regulă, cel mai înalt punctaj. În volumul „Numele tău” poetul nostru naţional, Grigore Vieru, i-a consacrat lui Vladimir Andrunachievici o poezie întitulată „Umana algebră”, în care savantul este numit metaforic vrăjitor algebric: tu, care știi să înmulțești/ și să aduni vectori, / monomi, matrice, mișcări! / Adună,rugămu-te, și înmulțește / și sufletul nostru, / înmulțește d e v r e m e l e, / adună t r e c u t u l, / înmulțește c e r u l, strălucind ca un nimb, și, dacă poți, / adună pe cei d i s p ă r u ț i înainte de timp. Astăzi, când ştiinţa nu mai este la modă, cercetătorilor de valoare nu li se mai dedică versuri şi cântece, mai degrabă le scriu ei, în pofida timpurilor grele.

Şi ca să închei subiectul referitor la membrii fondatori ai AŞM, voi menţiona că ultimul dintre ei, biologul Constantin Moraru, a decedat pe 8 martie 2015 la vârsta de aproape 89 de ani, activând întreaga viaţă la Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor, conform ultimei reorganizări.

La această aniversare de 70 de ani de la fondarea primelor instituții de tip academic, e cazul să ne amintim de oameni frumoși și valoroși care și-au consacrat talentul și devotamentul cercetării în cadrul Ceţăţii pre nume Academia de Ştiinţe: fizicienii Sergiu Rădăuțanu, Tadeuș Malinovschi, Dumitru Ghițu, Andrei Andrieș, chimiștii Nicolae Gârbălău, Constantin Turtă, matematicienii Constantin Sibirschi, Vladimir Belousov, medicii Vasile Anestiadi, Vasile Procopișin, Diomid Gherman, lingvistul Silviu Berejan ș.a. Regretăm că astăzi nu mai sunt printre noi. Dumnezeu să-i odihnească în pacea iubirii sale nemărginite!

Model de consacrare totală cercetării fizice şi ştiinţei în ansamblu ne servesc și în prezent fizicienii academicieni, frații gemeni Vsevolod și Sveatoslav Moscalenco, care la 26 septembrie curent vor marca câte 88 de ani. Ce îi identifică pe ei faţă de alţi specialişti în domeniu? Fizica, Poezia şi Munca sunt sinonime pentru frați. Doar o astfel de atitudine faţă de cercetare, frumuseţea pe care ei o văd în această muncă de investigaţie, dar şi talentul înnăscut produc realizări de nivelul descoperirilor – parte a patrimoniului ştiinţific internaţional. Din generaţia de aur de fizicieni, formată după război, continuă să muncească cu devotament şi dragoste în Cetate academicienii Mircea Bologa și Alexei Simașchevici. Pe răbojul anilor petrecuţi la Academie le vor rămâne faptele, discipolii şi nişte vise realizate frumos de copiii războiului.

Academia de Ştiinţe, ca for ştiinţific suprem cu instituţii de cercetare, a fost încercată greu de-a lungul istoriei cu presiuni de ordin ideologic și nu numai, în special, asupra ştiinţelor socio-umaniste, soldate cu demiteri, destine dărâmate şi chiar tragedii. Ele n-au dispărut totalmente nici în prezent, în condiţiile pluripartitismului. Dar mai dăunătoare sunt azi acţiunile de aşa numită reformare a ştiinţei care în anii de independenţă s-a produs în trei valuri, ea limitându-se de fapt la reducerea finanţării, înstrăinarea patrimoniului material şi ştiinţific, ceea ce a condus la exodul de cadre peste hotare. Astăzi, conform unui proiect, urmează să aibă loc reforme structurale vizând trecerea unor institute academice în cadrul universităţilor de profil, comasarea unui număr important de instituții de învățământ superior. Nu sunt gata de acest pas radical nici Academia, nici universităţile. Aplicarea proiectului, neținând cont de tradiții, mecanisme funcționale nu înseamnă altceva decât distrugerea a ceea ce a mai rămas bun în ştiinţă. Doar o reformă veritabilă și nu mimarea ei, bazată pe experiența internațională, conștientizată și susținută de comunitatea științifică, ar conduce la salvarea cercetării și inovării.

Academia de Ştiinţe trebuie să dăinuie în timp, aşa cum se menţin până în prezent unele academii şi universităţi cu o istorie de câteva sute de ani, cu zeci de mii de cercetători şi studenţi, cu realizări de nivelul Premiului Nobel. Acolo nu se pune problema shakespeariană a fi sau a nu fi.

Și totuși astăzi e sărbătoare. Felicitări Academiei şi comunităţii ştiinţifice cu prilejul a aniversării a 70-ea de la fondarea primelor instituţii de tip academic! Felicitări celor din laboratoare şi de pe câmpurile experimentale, celor plecați pe alte meridiane ale lumii, dar cu gândul la baștină! La mulţi ani! Vivat, crescat, floreat, Academia, ca Cetate şi Templu al Ştiinţei, la răspântie de ani şi valori!

Tatiana Rotaru