Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Constantin Eţco la 70 de ani: Un profesor cu har dumnezeiesc si cu dragoste de ţară


19 iulie 2011

Țin în mână o carte nouă „Omul acțiunii”, consacrată aniversării a 70-ea a profesorului universitar Constantin Ețco, fondator și șef al Catedrei economie, management și psihopedagogie în medicină a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, pe post și de consultant al Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare (CNAA) al RM. Anume în ultima funcție mi-a fost dat să-i urmăresc activitatea în ultimul an și jumătate. În contextul dat, vreau să confirm că autorul volumului Tudor Țopa și redactorul-coordonator Liviu Belâi, cunoscuți publiciști în țară, au țintit în 10 prin acest titlu sugestiv: omagiatul este, într-adevăr, omul acțiunii care, fără multă vorbă, își realizează sarcinile, conform obligațiunilor de serviciu: examinează dosarele aspiranților la gradele științifice de doctor și de doctor habilitat, precum și la tutlurile științifico-didactice de conferențiar cercetător și conferențiar universitar, profesor cercetător și profesor universitar din sfera medicală și farmacie. Dat fiind faptul că exigențele în ultimii doi ani au sporit esențial față de acordarea gradelor științifice și a titlurilor științifico-didactice, trebuie să fim deosebit de atenți față de calitatea lucrărilor de doctorat, căci sunt depistate tot mai multe cazuri de plagiat ce vizează diverse domenii ale științei, în special, cele socio-umaniste. Grație vigilenței specialiștilor de la CNAA, cercetătorilor din instituții care cunosc bine literatura științifică de profil, dar și cu ajutorul unui program elaborat de informaticienii ruși „Plagiat-control” aceste „descoperiri” savante sunt contracarate. În viitorul apropiat se preconizează de a fi implementat un program similar și în România, pentru că unii „ingenioși” de pe plaiul nostru mioritic încearcă cu destulă obrăznicie să se „inspire” din lucrările științifice ale vecinilor.

Cât privește sectorul de medicină și farmacie, situația e mai mult sau mai puțin bună sub toate aspectele: el se află pe poziția de lider, alături de drept şi economie, în vederea numărului de susţineri anuale a tezelor de doctorat. Referitor la calitatea lucrărilor, selectate de CNAA în cadrul Concursului „Teza de excelență a anului 2010”, cele mai multe – 4 din 12 – le-au aparținut reprezentanților medicinei. Această stare de lucruri s-a stabilizat: din cele 34 de teze de doctor și doctor habilitat, confirmate la ultima ședință a Comisiei de atestare, 9 sunt semnate de medici; 7 din numărul total au fost propuse de comisiile de experți pentru a fi promovate la Concursul „Teza de excelență a anului 2011”– 3 dintre ele le aparțin iarăși medicilor. Recent, după 5 ani de activitate, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu” a trecut procedura de reacreditare la CNAA, atribuindu-se Categoria A și calificativul Organizaţie cu recunoaştere internaţională. Profilul de cercetare Clinico-chirurgical, a fost apreciat cu foarte bine, celelalte 6 – cu bine. Prin urmare, la aceste rezultate semnificative și-a adus contribuția și profesorul universitar Constantin Ețco în calitate de reprezentant al USMF „N. Testemițanu”, unde activează de-o viață, totodată, și de consultant al CNAA, responsabil timp de 11 ani de domeniul medicină și farmacie în problema atestării cadrelor științifice.

Cartea, semnată de Tudor Țopa, nu este o simplă lucrare de omagiu, dedicată unui medic savant. În ea și-a găsit reflecție istoria satului Horodiște, r-nul Călărași, amplasat în inima codrilor, în care a văzut lumina zilei Constantin Ețco. Prin prisma unui copil de la sat, fiu de țărani get-beget, care a reușit după mai multe încercări dramatice ale vieții (cele 4 cumpene, descrise în volum etc.) să ajungă în vârful elitei științifice medicale, urmărim prin detalii semnificative și istoria mult pătimitului pământ basarabean, trecut prin para războiului, foamete și deportări; să aflăm cum a luat naștere Institutul de Stat de Medicină din Chișinău, în 1945, în baza unui viguros corp profesoral-instructiv și științific al Institutului de Medicină din Leningrad, evacuat în perioada războiului la Kislovodsk, și căruia nu i s-a permis să mai revină în orașul de pe Neva. (Astfel, Stalin a pedepsit întregul colectiv al Institutului și spitalului pe motiv că s-au aflat… o zi sub ocupația fascistă). Sunt interesante și portretele unor consăteni ai viitorului savant, care l-au susținut în minutele dificile ale vieții, ai părinților acestuia – Sofia și Petru Ețco – tatăl timp de 11 ani a fost ținut într-un lagăr pentru prizonieri din Siberia, ca și pe mulți alți basarabeni, mobilizați în armata română în perioada celui de-al doilea război mondial.

Crochiurile despre profesorii săi, care au contribuit la plămădirea caracterului și cercetătorului Constantin Ețco, sunt sugestive, alteori complexe grație unor noi materiale de arhivă, descoperite și utilizate în carte, sau a unor mărturii culese de autor. Materialele îi vizează pe rectorii Vasile Anestiadi și Leonid Cobâleanschi, pe profesorii Moisei Gehtman și Vladimir Kant, Ion Prisăcari și Eugen Popușoi etc., apreciați cu multă recunoștință de jubiliar. Astăzi, cu excepția primului, ceilalți nu mai sunt în viață pentru a auzi aceste cuvinte de gratitudine. N-au fost trecute cu vederea în carte perioada de renaștere națională, paginile triste din istoria republicii, legate de fărădelegile oribilului secretar de partid al CC al PCM, Victor Smirnov. „Mila” lui a ajuns și la rectorul Vasile Anestiadi, pe care l-a terorizat cu atrocitate, sprijinit de securiști, acesta fiind nevoit în grabă să-și dea demisia, urmat de un grav infarct, ca ulterior să fie transportat la Moscova pentru un tratament de durată.

Un loc aparte în formarea profesională și spirituală a omagiatului nostru îi revine mult regretatului profesor Nicolae Testemițanu, fost rector și ministru al sănătății, o figură legendară în istoria științei și culturii noastre, căruia Constantin Ețco i-a fost primul doctorand. „Trecuse deja o mare școală de viață: nu o dată a fost și apreciat, dar, cu regret, și adesea pedepsit pe nedrept. Fiind ministru al sănătății, a fost apreciat de popor, de lucrătorii medicali, de intelectualitatea republicii pentru efortul depus în pregătirea cadrelor medicale și, mai ales, a celor științifice; pentru introducerea limbii române (moldovenești pe atunci) la Institutul de Stat de Medicină; pentru că a avut îndrăzneala, voința și bărbăția de a prezenta raportul la Sesiunea Sovietului Suprem în limba română și pentru alte activități ce au contribuit la sporirea autorității medicinei moldave. Cel mai paradoxal și neelucidat până în prezent rămâne faptul că tot pentru aceste lucruri Nicolae Testemițanu a fost pedepsit și eliberat din postul de ministru, fiind învinuit de naționalism”(pag.118-119). Doar un citat reprodus din memoriile dlui Constantin Ețco, unele din ele reflectate și în cartea „Omul acțiunii” de Tudor Țopa.

Până a veni la Institutul de Stat de Medicină, horodișteanul Constantin Ețco trecuse deja universitățile vieții în gospodăria silvică din s. Sadova, r-nul Călărași în calitate de casier, apoi contabil – la fabrica de vinuri din Călărași. În continuare a absolvit școala medicală din Tiraspol (1959-1962), ca următorii trei ani să facă serviciul militar în calitate de felcer în unitățile dislocate la Baku, Kutaisi și Batumi (1962-1964). După demobilizare, vine direct, în uniformă militară, ca să susțină examenele de admitere la institut, dar îi joacă festa testul de la fizică. Amărât, se aranjează la serviciu ca felcer la fabrica de încălțăminte „Zorile”, concomitent, învață la cursurile de pregătire pentru admitere la Institutul de Stat de Medicină. Visul și-l realizează în următorul an: a susținut examenele de admitere și s-a inclus cu toată ardoarea inimii sale în viața studențească, activitatea socială în calitate de lider sindical. Era deja un tânăr maturizat, cu o anumită experiență de viață, și administrația institutului îl trata cu multă încredere, implicându-l în diverse acțiuni sociale. Toți anii de studii a fost eminent la învățătură, dovedind aceeași dragoste față de muncă și perseverență în ceea ce își propune să facă: a absolvit facultatea de medicină generală a Institutului cu Diplomă de mențiune (1965-1971).

Constantin Ețco a fost solicitat în calitate de asistent la Catedra igienă socială și organizare a ocrotirii sănătății, unde i-a avut colegi de muncă pe iluștrii savanți Nicolae Testemițanu, Ion Prisăcari și Eugen Popușoi. În 1979, sub conducerea prof. N. Testemițanu, a susținut teza de doctor în științe cu tema „Aspecte medico-sociale ale mortalității infantile prin pneumonie la copiii din localitățile rurale”, în 1992 – teza de doctor habilitat, având drept subiect „Condițiile, modul de viață și sănătatea copiilor din localitățile rurale dens populate”. Și prin aceste două cercetări Constantin Ețco a susținut și a promovat idealurile mentorului său, care și-a consacrat întreaga sa activitate, în calitate de ministru și de savant, îmbunătățirii calității asistenței medicale a populației din mediul rural. În 1987, Constantin Ețco a devenit conferențiar, în 1993 – profesor universitar. A deținut succesiv posturile de vicedecan al facultății de medicină generală (1992-1993), decan al facultății de studii postuniversitare, decan la masterat, doctorantură și postdoctorantură (1993-2000).

O altă etapă a vieții și activității sale: în 1997, încurajat de rectorul Ion Ababii, a fondat Catedra economie, management și psihopedagogie în medicină, o structură de actualitate stringentă, pe care o conduce cu succes până în prezent. De-a lungul vieții omagiatul a publicat peste 500 de lucrări științifice, inclusiv 20 de monografii, 24 de manuale, suporturi de curs, compendii. Cartea vieții lui este „Managementul în sistemul de sănătate”, 862 de pagini, o sinteză a activității sale în domeniu, înalt apreciată de colegii de breaslă și în literatura de specialitate. Iată ce a remarcat într-o revistă științifică acad. Gheorghe Ghidirim, articol reprodus și în volumul omagial: „Lucrarea este un manual-monografie, scris de un colectiv compus din 8 specialiști în problemă, sub conducerea dlui profesor Constantin Ețco. În 24 de capitole, autorii ne învață cum să gestionăm mai bine cele 4 tipuri de resurse de care dispunem: umane, materiale, financiare și timp. Purtând un caracter academic clasic, lucrarea, totodată, e utilă studentului, rezidentului, asistentului, conducătorului de orice rang, tuturor celor care au tangențe cu medicina. Analizând literatura de specialitate și aducând sfaturile lui Carneghi, Legile lui Gotlip, Meorfi, Centras și alții, autorii pun la dispoziția cititorului cele mai noi suporturi ale managementului contemporan.”

Profesorul Constantin Ețco este inițiator și promotor al implementării asigurărilor medicale în țara noastră, al programelor de reformare a sistemului de sănătate publică și al conceptului de reorganizare a sistemului de pregătire a cadrelor medicale autohtone. Munca i-a fost răsplătită, în primul rând, prin respectul profund și aprecierea specialiștilor din domeniu, a colegilor de serviciu. Pentru realizările semnificative înregistrate în știință a fost ales membru titular al Academiei „Noosfera” din Moscova, al Academiei Internaționale de Informatizare pe lângă ONU și al Academiei Internaționale de Management. De asemenea, dl Constantin Ețco a fost distins în anul curent cu medaliile „Dimitrie Cantemir” și „Nicolae Testemițanu” – ultima îi este deosebit de scumpă.

Cred că o realizare remarcabilă a omagiatului nostru este frumoasa lui familie, care formează deja o dinastie de medici: soția sa – prof. Ludmila Ețco – a activat mai mulți ani în funcții administrative, inclusiv 7 ani în calitate de director al Institutului de Cercetări Științifice în domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului; fiica și ginerele – Natalia și Murat Zarbailov – ambii doctori în medicină, au făcut cunoștință, ca și părinții ei, la aceeași Universitate de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”. Nepoata cea mai mare, Ludmila Zarbailov, e deja studentă la facultatea de psihologie a Universității nr.2 din Lyon, Franța. Celelalte două nepoate, Anișoara și Soficuța Zarbailov, sunt încă minore. Dar care profesii n-ar îmbrățișa ele în viitor, important este că această numeroasă familie astăzi reprezintă o poveste de succes a codreanului din Horodiște Constantin Ețco, care acum mai bine de 50 de ani a părăsit baștina, dar pe care o poartă în suflet ca pe o prezență continuă, pentru a se realiza în plan profesional, a-și făuri un destin mai bun, mai fericit. Cred că le-a reușit pe toate cu brio. La mulți ani, mult stimate dle profesor!

Tatiana Rotaru