Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Lansarea revistei "Curtea de la Argeş". Lacrima Anei mai doare…


27 octombrie 2011

Sunt oameni care te uimesc prin pasiunile lor, departe de a fi legate de cele profesionale, studii, experienţă. Aceste hobbyuri – expresia unei mari dragoste şi interes faţă de ceva – se soldează adesea cu rezultate impresionante, completând şi îmbogăţind astfel patrimoniul ştiinţific şi cultural al unui popor. Mă refer, în contextul dat, la matematicienii de o parte şi de alta a Prutului care editează deja pe parcursul unui an revista de cultură „Curtea de la Argeş”, sub egida Casei de Cultură „George Topârceanu” din Curtea de Argeş şi a Trustului de Presă „Argeş Expres”.

Dar ce au matematicienii cu artele frumoase, cultura în ansamblu? – s-ar întreba mulţi dintre cititori. E vorba de diapazonul ştiinţific al unor cercetători, de nivelul lor cultural, de erudiţie, dacă doriţi, dar şi de o iniţiativă patriotică: ideea creării unei reviste a apărut în sânul Clubului iubitorilor de cultură din Curtea de Argeş care activează de şase ani în oraşul (30 mii locuitori) ce poartă aura primei capitale a Țării Româneşti. În această localitate funcţionează o mănăstire, construită de domnitorul Neagoe Basarab (1512-1517) pe locul vechii mitropolii (1359). Mănăstirea Curtea de Argeş, cunoscută din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopală", rămâne pentru arhitectura veacului al XVI-lea, una dintre cele mai reprezentative edificii ale sale.

În cadrul lansării revistei „Curtea de la Argeş”, redactorul-şef Gheorghe Păun, matematician, membru corespondent al Academiei Române (cercetări: teoria limbajelor formale şi aplicaţiile sale, lingvistică computaţională, calcul bazat pe modelul ADN şi membrane), a menţionat că aceasta este o ediţie periodică de cultură, deschisă deopotrivă spre istorie şi literatură, artă populară şi artă „cultă”, etnografie, limbă, arhitectură, folclor. În colegiul redacţional a intrat dr. hab. Svetlana Cojocaru, informatician, directorul Institutului de Matematică şi Informatică al AȘM, care are şi ea unele interferenţe cu lingvistica: în anii `90, când a avut loc trecerea la grafia latină şi limba băştinaşilor din Republica Moldova a fost declarată drept limbă de stat, dânsa, împreună cu colegii săi, a elaborat şi a aplicat în practică un prim corector ortografic pentru limba română. Astfel, matematicienii de la Chişinău, de rând cu filologii, şi-au adus contribuţia la studierea şi însuşirea limbii literare române.

În colegiul redacţional figurează, desigur, importanţi oameni de cultură, scriitori, cercetători – membri ai Clubului iubitorilor de cultură din Curtea de Argeş, dar se editează şi cu sprijinul unor matematicieni care au ceva greu de spus şi în alte domenii. În ultimul număr, bunăoară, academicianul Solomon Marcus ne informează cu privire la sistemul de educaţie din Finlanda ca să aibă pedagogii din România cu ce-l compara pe cel naţional. Academicianul matematician Mircea Maliţa, diplomat şi eseist, la rubrica „Istoria de lângă noi”, publică schiţa „Doamna Roosevelt”, pe care a cunoscut-o în anii `50 la New York. Corespondentul pe teren, dna Svetlana Cojocaru, a atras la pregătirea unor articole pentru revistă reputaţi autori din Chişinău: matematicianul Petru Soltan, academician, este semnatarul unui material publicistic „Între Scylla şi Charybda” privind unele realităţi din mediul ştiinţific de la Chişinău; acad. Mihai Cimpoi, critic şi istoric literar, abordează pe două pagini de revistă o temă de actualitate „Proeuropenismul românesc”. Mai înainte şi-a adus contribuţia la apariţia revistei dr. hab. Ana-Maria Plămădeală (Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM), înserând pe paginile ei, în trei numere la rând, rezultatele unor cercetări cu genericul „Artiştii basarabeni, ostatici ai refugiului-exil”. În acest context, menţionăm şi articolul dr. Silviu Tabac din acelaşi institut academic, în care a descris cu imagini simbolurile heraldice ale Chişinăului. Profesorul Vladimir Axenov (Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice) a informat cititorii cu privire la istoria muzicii din Basarabia. Este semnificativ şi faptul că anume revista “Curtea de la Argeş” l-a prezentat publicului românesc pe poetul transnistrean Nicolae Țurcanu, victimă a regimului sovietic, fiind deportat, apoi marginalizat până la sfârşitul vieţii sale.

Prin urmare, e limpede, de ce a fost lansată revista de cultură „Curtea de la Argeş” la Chişinău, în perioada 10-13 octombrie, în cadrul Târgului internaţional de carte ştiinţifică şi didactică, organizat pentru prima oară de Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a AŞM. Moderatoarea Svetlana Cojocaru i-a prezentat, rând pe rând, pe oaspeţii din România: redactorul-şef Gheorghe Păun, Maria Mona Vâlceanu, membră a echipei redacţionale, Petre Guran, directorul Institutului Cultural Român ş.a., care au informat asistenţa despre scurta istorie a revistei, autorii ei, bucătăria redacţională, planurile de creaţie. Desigur, s-au referit la măreţia şi farmecul acestei vetre strămoşeşti pre nume Curtea de Argeş, cunoscută în lume, în primul rând, prin mănăstirea sa cu o istorie multiseculară – o veritabilă bijuterie arhitecturală. Anume de acest obiect de cultură şi relicvă istorică este legată balada populară „Meşterul Manole”, culeasă şi publicată de clasicul literaturii noastre Vasile Alecsandri.

În contextul dat, scriitorul Nicolae Dabija a subliniat: „Curtea de la Argeş” este o revistă de recuperare a valorilor, în ea este zidită limba română, aşa cum a fost zidită Ana în peretele Mănăstirii Argeş, sacrificată de meşterul Manole pentru a opri năruirea construcţiei. Noi, cei din Republica Moldova, ne-am păstrat limba cu propriile jertfe, în condiţii foarte grele de rusificare a băştinaşilor, amintind, în acest sens, şi de drama scriitorului transnistrean Nicolae Ţurcanu.

E îmbucurător faptul, a constatat cu satisfacţie Petre Guran, că în revistă nu există varietăţi lingvistice, deşi autorii ei reprezintă diferite zone ale graiului românesc. Toţi scriu într-o bună limbă literară românească. Dar această situaţie nu este întâmplătoare, vom preciza noi. Chiar de la bun început, în discursul său, redactorul-şef Gheorghe Păun ne-a atras atenţia asupra unui detaliu semnificativ: la straja limbii române stau patru corectori, care urmăresc greşelile de limbă, de exprimare corectă, fac redactarea tehnică, intervin şi în alte situaţii care ar putea compromite un articol din revistă. Considerăm o astfel de politică lingvistică justă în editarea unei publicaţii de cultură. Cât n-am fi noi de academicieni, mari specialişti în diverse domenii, oameni de cultură calitatea unei reviste o determină corectitudinea limbii în care ea este scrisă, desigur, competenţa şi profunzimea subiectelor abordate, atitudinea civică a autorilor.Ş-apoi limba este un organism viu, ea se dezvoltă, se îmbogăţeşte cu noi termeni, cuvinte, expresii împrumutate din alte limbi – redactorii îşi propun de fiecare dată să îmbunătăţească textele autorilor.

Şi dacă am ajuns să vorbim de frumuseţea limbii române să ne referim şi la o rubrică neîntâlnită până acum, „Lacrima Anei”, pe care revista o susţine număr de număr. „Curtea de la Argeş”, ne-a avertizat la lansarea ei la Chişinău redactorul-şef, nu publică literatură originală, doar poezii consacrate Anei, soţiei meşterului Manole, pentru jertfa ei în numele unui ideal. Dar iată cum simte acest sacrificiu o altă femeie, Vilia Banţa, absolventă a facultăţii de matematică a Universităţii din Bucureşti, scriitoare: Şi-am îndrăznit atunci să înfloresc/ într-un răgaz din alba ta zidire./ Ca-ntr-o oglindă m-am privit – ecou/ al dăruirii întru temelie./ Să număr, Doamne, câte Ane-aprind/ în ochii lor de înger stelele ciobite/ şi câte Ane s-au zidit pe rând/ cu truda şi durerea acestui neam prea blând,/ cu soarta, cu speranţa, iubirea şi norocul,/ îndurerând şi-nlăcrimând ţărâna/ cu jertfa pe vecie?...

Drum bun şi succese în continuare echipei redacţionale a revistei „Curtea de la Argeş”!

Tatiana Rotaru