Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Reforme în sfera ştiinţei şi educaţiei: Măcar în cel de-al doisprezecelea ceas…


26 martie 2011

Acad. Valeriu Canter, preşedintele Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (CNAA), a salutat iniţiativa acad. Gheorghe Duca, preşedintele AŞM, în vederea modernizării Codului cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova, adoptat de Parlament în 2004. Mesajul public a răsunat în cadrul Sesiunii a XIII-a a Asambleei Academiei de Ştiinţe a Moldovei, care şi-a ţinut recent lucrările. Aceste propuneri ale preşedintelui AŞM vizează unele lacune şi impedimente scoase în evidenţă în rezultatul implementării legii respective, care necesită de a fi modificată, precizată şi armonizată în conformitate cu actele normative europene din domeniu.

Astfel, acad. Gheorghe Duca a propus de a redenumi Asambleea Academiei de Ştiinţe în Asambleea Oamenilor de Ştiinţă din Moldova, care să reprezinte organul suprem de autoconducere al comunităţii ştiinţifice şi de a institui Preşedinţia Asambleei prin rotaţie, respectiv, câte un an – de către reprezentantul Academiei de Ştiinţe, al Universităţilor, al ştiinţelor medicale şi al ştiinţelor agricole. Totodată, preşedintele AŞM a opinat de a transforma Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică în Consiliul Naţional pentru Cercetare (CNC) – organ executiv al Asambleei, ce va realiza politica în sfera ştiinţei şi inovării şi va avea statut de autoritate centrală în gestionarea domeniului cercetare-inovare.

O altă propunere a acad. Gheorghe Duca se referă la eficientizarea activităţii Consiliului consultativ de expertiză. Potrivit celor relatate de raportor, directorul trebuie să fie numit în funcţie de către CNC pentru o perioadă de trei ani, dar nu mai mult de două mandate, iar expertiza şi evaluarea proiectelor de cercetare şi inovare să fie asigurată de experţi independenţi, inclusiv, de savanţii moldoveni din diasporă.

De asemenea, preşedintele AŞM a invocat de a scoate complet finanţarea cercetării din subordinea Academiei de Ştiinţe şi de a dezvolta paralel două modalităţi de repartizare a alocaţiilor bugetare: direct – prin ministerele de resort şi Academia de Ştiinţe – pentru cercetarea instituţională; prin concurs – pentru cercetarea fundamentală şi aplicativă.

Apreciind iniţiativa de modernizare a Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, după cum am remarcat mai sus, acad. Valeriu Canţer a recomandat de a concorda, concomitent, aceste propuneri cu prevederile Codului educaţiei, în proces de redactare şi finalizare. Totodată, perfectarea Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, în accepţia sa, trebuie să se desfăşoare nu doar sub aspectul armonizării şi gestionării acestui domeniu la nivel naţional. Sunt extrem de importante şi alte compartimente ale legii respective, inclusiv acreditarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, atestarea cadrelor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice de înaltă calificare, pregătirea tinerilor cercetători prin şcolile doctorale etc.

În contextul dat, a urmat o analiză a rezultatelor activităţii Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare pe anul 2010, prezentat de preşedintele Valeriu Canţer, în comunicarea „Acreditare, atestare 2010”, dar şi a unor date statistice din ultimii cinci ani, care reprezintă elocvent situaţia din domeniu. Bunăoară, în perioada 2005-2010 au fost acreditate pentru prima dată 55 de instituţii din sfera ştiinţei şi educaţiei, inclusiv 38 de institute de cercetare, 15 instituţii de învăţământ superior şi 2 muzee, care prin această acţiune au obţinut dreptul de a participa la proiecte finanţate de la buget. Tabloul instituţiilor acreditate pe ani arată astfel: în 2005 – 2, 2006 – 28, 2007 –12, 2008 –6, 2009 –6, 2010 – doar 1, dat fiind că a demarat a doua etapă de reacreditare a instituţiilor din sfera ştiinţei şi inovării. Conform datelor numite, observăm că interesul faţă de acest nou proces a culminat în 2006 când au fost acreditate 28 de instituţii.

Cât priveşte evaluarea profilurilor de cercetare, potrivit Direcţiilor strategice ale activităţii din sfera ştiinţei şi inovării, situaţia, de asemenea, nu este omogenă. 103 profiluri, la care au fost acreditate 55 de organizaţii din domeniu, se repartizează celor şase direcţii strategice de dezvoltare în modul următor: prevalează cele ce ţin de Valorificarea resurselor umane, naturale şi informaţionale pentru dezvoltarea durabilă – cu circa 30%. Cotele valorice ale profilurilor de cercetare cu atribuţii la direcţiile strategice Edificarea statului de drept şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi istoric al Moldovei în contextul integrării europene; Biomedicina, farmaceutica, menţinerea şi fortificarea sănătăţii; Biotehnologii agricole, fertilitatea solului şi securitatea alimentară, însumează, respectiv, câte 18%, 20% şi 21%. Mai redusă – circa 12 % – este ponderea profilurilor de cercetare ce ţin de direcţia strategică Nanotehnologii, inginerie industrială, produse şi materiale noi. Doar 2% – ultimul loc – le revin profilurilor de cercetare ce au drept obiectiv Eficientizarea complexului energetic şi asigurarea securităţii energetice, inclusiv prin folosirea resurselor renovabile.

Din analiza dată reiese că în prezent este necesar de a reexamina şi redefini, la nivel de stat, direcţiile strategice ale activităţii din sfera ştiinţei şi inovării şi, respectiv, profilurile stabilite în domeniu, dar care să fie corelate şi comparabile cu cele din spaţiul european de cercetare. Doar în baza acestor schimbări vom putea moderniza şi noul Nomenclator al specialităţilor, despre oportunitatea elaborării căruia se vorbeşte în societate, a subliniat preşedintele CNAA.

În acest sens, acad. Valeriu Canţer a specificat că CNAA în ultimii doi ani deja îşi restructurează activitatea, ea fiind corelată cu bunele practici europene, totodată, ţinându-se cont şi de experienţa noastră din domeniu, tradiţiile ce s-au stabilit în această zonă geografică. De exemplu, evaluarea şi reacreditarea a celor 10 instituţii din sfera ştiinţei şi inovării în 2010 a avut loc în temeiul unui nou Cadru normativ, axat pe următoarele criterii de apreciere: Capacitatea instituţională de cercetare; Rezultatele şi eficacitatea cercetării; Administrarea şi managementul cercetării. Drept instrument de investigare a acestor parametri a servit Regulamentul privind activitatea comisiilor specializate de evaluare a organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării.

Referitor la rezultatele evaluării acestor instituţii de cercetare, raportorul a afirmat că în linii mari capacitatea instituţională a celor 10 instituţii acreditate nu atestă mari diferenţe, reflectată în puncte de la 195 până la 275. Aici au fost luate în calcul astfel de parametri ca personalul de cercetare, ponderea cercetătorilor cu grade ştiinţifice şi structura de vârstă. Ultimul indicator prezintă o mare durere de cap pentru comunitatea ştiinţifică, dar totuşi comparativ cu nivelul anului 2004, se înregistrează o creştere cu 8,3% a cotei celor tineri în numărul total de cercetători, în 9 din cele 10 organizaţii evaluate. Excepţie făcând doar Centrul de Sănătate Publică, în care a fost notată o descreştere a cotei celor tineri de la 19,7% la 16,9%. S-au poziţionat în frunte cu cei mai înalţi indici Institutul de Chimie – 36,3%, Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie – 31,9%, Institutul de Ftiziopneumologie „Ch. Draganiuc” – 29,2%, Institutul de Ecologie şi Geografie –27,3%. Cea mai mică creştere a reprezentativităţii tinerilor în numărul total de cercetători de 12,1% a fost stabilit la Institutul de Oncologie şi Institutul de Energetică.

Este surprinzător tabloul celor 10 institute evaluate la capitolul finanţare şi rezultatele cercetării în perioada 2005-2009. Cei mai înalţi coeficienţi de creştere (de 8,1 ori) a volumului mijloacelor financiare s-au înregistrat în cadrul Institutului de Chimie şi Institutului de Zoologie, urmat de Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie (de 5,4 ori). Totodată, pe fundalul unui spor a bugetelor organizaţiilor din domeniu se atestă o descreştere cu 1,8% a ponderii surselor financiare obţinute în bază de concurs. Doar în cadrul a 4 organizaţii acest indicator este în creştere faţă de nivelul anilor precedenţi: Institutul de Energetică – cu 6,8%, Institutul de Matematică şi Informatică – cu 5,1%, Institutul de Ftiziopneumologie – cu 4,6% şi Institutul de Geologie şi Seismologie – cu 3,5%.

În perioada evaluată a crescut de 1,4 media anuală a publicaţiilor ştiinţifice comparativ cu perioada 2000-2004. Pe fundalul unei creşteri concomitente şi neproporţionale a numărului de publicaţii şi a cercetătorilor, a sporit în mediu de 1,2 ori numărul publicaţiilor per cercetător. Cele mai multe articole recente înregistrează Institutul de Matematică şi Informatică, care publică de 1,6 ori mai mult decât în medie toate instituţiile reacreditate, urmat de Institutul de Energetică (de 1,3 ori) şi Institutul de Zoologie (de 1,2 ori). Desigur, au fost estimate separat publicaţiile colaboratorilor organizaţiilor reacreditate, preluate de revistele cu factor de impact înalt – Thompson-ISI, ceea ce confirmă calitatea cercetării la nivel internaţional. În medie anual unei organizaţii îi revin 5,2 articole în reviste ISI. Valori mai mari decât media pe instituţii reflectă Institutul de Chimie (de 5,1 ori) şi Institutul de Matematică şi Informatică (de 3,6 ori). N-au publicat pe parcursul a 5 ani nici un articol în reviste cotate Thompson-ISI colaboratorii Institutului de Ftiziopneumologie şi ai Institutului de Fiziologie şi Sanocreatologie.

Un alt criteriu al calităţii, de pe poziţia căruia în 2010 au fost evaluate cele 10 institute sunt profilurile de cercetare. Din 100%, acordate pentru aprecierea indicatorilor ce caracterizează profilurile de cercetare, cele mai înalte rezultate au înregistrat Institutul de Chimie, 73,4%, Institutul de Matematică şi Informatică cu două profiluri, 72,7% şi, respectiv, 71,8%, şi Centrul Naţional de Sănătate Publică cu 68,7%. Cele mai puţine puncte la acest compartiment au acumulat Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie – 43,9%, Institutul de Ftiziopneumologie – 49,9% şi Institutul de Geofizică şi Seismologie – 50,6%. Institutele care s-au încadrat la evaluarea profilurilor între 51 şi 75 % CNAA le-a acordat calificativul „bine”, între 40 şi 50 % – „suficient”, de la 75% în sus – „foarte bine”. Nota maximă la această primă etapă de evaluare a profilurilor, conform noilor criterii, n-a primit nici o instituţie din sfera ştiinţei şi inovării.

Cât priveşte tabloul evaluării integrale a institutelor, el arată puţin modificat, dar, în general, confirmă aceeaşi tendinţă de clasificare în topul celor 10. Este îmbucurător faptul, dacă e să ne exprimăm în termeni sportivi, că avem deja doi campioni care au depăşit bariera de 75% la evaluarea în ansamblu a colectivelor de cercetare. E vorba de Institutul de Matematică şi Informatică şi Institutul de Chimie ale AŞM, cu 85,3% şi, respectiv, 84,9%, apreciate la reacreditare cu calificativul „foarte bine”. Celorlalte opt instituţii monitorizate li s-au conferit calificativul „bine”. Dintre ele pe ultimele trei poziţii, conform punctajului acumulat, se află Institutul de Geofizică şi Seismologie – 58,9%, Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie – 59,1% şi Institutul de Ftiziopneumologie – 59,9%. Prin urmare, încheie topul clasificării aceleaşi trei institute, doar că s-au schimbat cu locurile.

Acad. Valeriu Canţer s-a referit şi la un alt domeniu important ce ţine de competenţa CNAA – pregătirea şi atestarea cadrelor ştiinţifice de înaltă calificare. În acest context, a informat asistenţa că în perioada 2001– 2010 au fost pregătiţi 256 de doctori habilitaţi şi 1888 de doctori în ştiinţe. E mult, puţin? La prima vedere, e suficient pentru a menţine şi continua cercetările în domeniile deja stabilite şi devenite tradiţionale în Republica Moldova. Dar dacă examinăm aceste date din punct de vedere al domeniilor de cercetare tabloul este unul alarmant. De exemplu, în 2010 au fost atestaţi 186 de doctori şi 22 doctori habilitaţi. Dintre care 52 de specialişti de înaltă calificare sunt din domeniul ştiinţelor exacte şi economice, 57 – al ştiinţelor naturale şi ale vieţii şi, cei mai mulţi, 77 – al ştiinţelor socio-umaniste. Cum se repartizează în cadrul acestor domenii persoanele cu grad ştiinţific?

34 de cercetători din cei 52 sau 2/3 din total au susţinut tezele de doctorat la specialităţile din economie; totodată, doar 7 – la ştiinţele tehnice, doar 4 – la matematici, nici unul – la informatică… Practica mondială, însă, ne demonstrează că dezvoltarea într-o societate este asigurată, în primul rând, de astfel de discipline ca matematica, fizica, ştiinţele inginereşti.

În domeniul ştiinţelor naturii şi ale vieţii au susţinut 2010 tezele de doctor şi de doctor habilitat 57 de cercetători. 34 sau 2/3 dintre ei au preferat medicina, domeniu solicitat în Republica Moldova, exact ca şi economia pe fondalul lipsei a unei industrii şi economii notabile. Nu se mai bucură de prestigiu ca pe timpuri specialităţile din agricultură, la care au susţinut teze de doctor doar 6 persoane. Şi această situaţie persistă într-o ţară agricolă ca a noastră aproape de două decenii. No comment!

Deşi s-au întreprins unele măsuri de reglementare a pregătirii cadrelor ştiinţifice pe domenii, lideri rămân cei la ştiinţele socio-umaniste. De ce? Pentru că e cu mult mai uşor faţă de matematică, fizică, domenii care necesită aptitudini intelectuale deosebite şi nu fiecare poate să însuşească excelent aceste materii, darmite să mai faci ştiinţă?! După cum am menţionat mai sus, 77 de persoane sau 41% din totalul celor cărora li s-au conferit grade ştiinţifice reprezintă ştiinţele socio-umaniste. Dar şi aici reprezentarea pe specialităţi este departe de a fi echilibrată. Cea mai populară profesie în Republica Moldova rămâne cea de jurist atât în instituţiile de învăţământ superior, cât şi în cercetare. Bunăoară, în 2010 au susţinut tezele de doctorat la drept 38 de persoane din cele 77 în total pe ştiinţele socio-umaniste sau aproape 50%. Specialitatea istorie a fost solicitată doar de 5 cercetători, care au studiat diverse aspecte ale trecutului şi prezentului ţării noastre şi au susţinut cu succes doctoratul.

Din cele relatate de acad. Gheorghe Duca, preşedintele AŞM, în vederea modernizării Codului cu privire la ştiinţă şi inovare al RM, cât şi din concluziile ce reies din comunicarea acad. Valeriu Canţer, preşedintele CNAA, prezentată în cadrul Sesiunii a XIII-a a Asambleei AŞM, se evidenţiază în prim-plan oportunitatea creării sistemului naţional unic de evaluare, atestare şi acreditare în sfera ştiinţei şi inovării, care, în baza experienţei acumulate, ar asigura continuitatea procesului de evaluare, atestare a colaboratorilor şi de acreditare a organizaţiilor din domeniu.

Este necesar, de asemenea, de a extinde lista şi concretiza criteriile de acreditare reieşind din specificul şi tipul organizaţiilor evaluate din domeniu. Cu titlul de noutate se prezintă şi propunerea CNAA de a atribui categorii de calificare organizaţiilor, ţinând cont de performanţa demonstrată în activitatea lor. În acest context, finanţarea diferenţiată a instituţiilor ştiinţifice, conform categoriilor de calificare, devine un imperativ al zilei.

În încheiere, puţină istorie. Problema reformei în sfera ştiinţei şi inovării este abordată în societatea moldovenească, cu unele întreruperi, de aproape două decenii, cam atât cât durează tranziţia noastră. În aceste bătălii publice, care izbucnesc periodic, odată cu schimbarea guvernărilor, a fost antrenată mass-media şi întreaga societate. Sute de articole, interviuri, informaţii, emisiuni tele-radio au fost publicate şi difuzate în acest timp. Câtă energie şi sănătate a fost consumată inutil de către părţile beligerante, nu fără suportul partidelor politice: care e mai importantă ştiinţa academică sau universitară; a cui contribuţie este mai valoroasă; cine cu cine trebuie să se unească; cine trebuie să împartă finanţele pentru cercetare – Academia de Ştiinţe, cum a fost în ultimii 6 ani, conform Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, Ministerul Educaţiei sau o altă structură, potrivit Codului educaţiei în stadiu de finalizare, şi multe alte probleme. În timp ce noi ne războiam cu patimă, alte state ca Ungaria, Polonia, Slovenia etc., repede s-au clarificat cu problemele similare, au pornit pe calea reformelor şi astăzi le vedem ca membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

La ultima şedinţă a Consiliului Rectorilor din Moldova, ce a avut loc în incinta Universităţii Tehnice a Moldovei, a participat, la rugămintea acestui for, şi ministrul educaţiei Mihai Şleahtiţchi, care a prezentat o informaţie cu privire la finalizarea Codului educaţiei, după dezbaterile publice ce s-au desfăşurat în primăvara – vara anului trecut. Deocamdată, nu ne putem exprima pe marginea acestui document în varianta lui finală, deoarece nu am luat cunoştinţă de el, dar cert este că atât legea educaţiei, foarte mult aşteptată în societate, cât şi reformele din domeniu, care vor demara după adoptarea ei, vizează în mod direct şi cercetarea. În acest context, este oportună armonizarea ambelor legi – a Codului educaţiei şi a Codului cu privire la ştiinţă şi inovare – astfel, încât ele să nu se excludă reciproc pe anumite poziţii, să devină viabile, ca în final aceste norme legislative să contribuie la buna orânduire a treburilor din ambele sfere de activitate.

Măcar în al doisprezecelea ceas trebuie să devenim mai lucizi, mai îngăduitori, pentru ca, în sfârşit, în cea mai săracă ţară din Europa, dar cu un potenţial intelectual important, să muncim în linişte, să facem ştiinţă performantă, să pregătim specialişti şi cadre de cercetători de înaltă calificare, care vor accelera, schimba cursul evoluţiei şi pe această palmă de pământ.

Tatiana ROTARU

P.S.: Articolul a fost publicat în revista „Săptămâna”, nr. 12 (952) de la 25 martie 2011, pag. 8-9.